Introducere

Atitudinea față de romi, care reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, este una dintre cele mai importante probleme ale zilelor noastre. Există un interes puternic în înțelegerea relațiilor interetnice care implică populația romă, acestea fiind în conformitate cu prioritățile actuale ale Uniunii Europene și cu Cadrul pentru strategiile naționale de integrare a romilor[1]. Totuși, există o lipsă acută de studii care să examineze relația dintre atitudinile naționale din grup și din afara grupului legate de romi, în special din eșantioane diverse din punct de vedere etnic. Numai un studiu a fost identificat care a cercetat influența naționalismului și a amenințării percepute asupra romafobiei la adolescenții sârbi, în scopul de a identifica antecedente și predictori ai atitudinilor negative față de romi[2]. Astfel, prin intermediul acestui articol, mi-am propus să prezint următoarele aspecte: a) conceptualizarea teoretică a fenomenului romafobiei; b) evaluarea modului în care naționalismul, identitatea etnică și amenințarea sunt asociate cu romafobia.

Atrage atenția contextul din România, întrucât aceasta găzduiește cea mai mare comunitate de romi din Europa și relațiile dintre aceștia și majoritatea sunt cruciale. România reprezintă un mediu unic pentru a analiza romafobia și legătura acesteia cu naționalismul, identitatea etnică și amenințarea[3]. Țara a întâmpinat probleme în procesul de tranziție către o economie liberă pe piață, fapt care a favorizat o creștere puternică a naționalismului și afirmarea identității naționale^[4]. În același timp, s-au înregistrat tensiuni etnice în relația cu populația minoritară de romi, ceea ce a generat hostilități interetnice și atitudini naționale în grup[5].

Articolul este structurat astfel: mai întâi, am prezentat cadrul teoretic al cercetării, care include teoria amenințării și conceptele-cheie (naționalism, identitate etnică, romafobia); în al doilea rând am prezentat contextul național referitor la minoritatea romă din România[6].

Teoria amenințării prin prejudecății

Teoria amenințării prin prejudecăți sugerează că amenințarea percepută este un factor important în generarea prejudecăților negative. Această idee are rădăcini în teoria conflictului de grup dezvoltată de Sherif în 1966 și în teoria rasismului simbolic propusă de Kinder și Sears în 1981. Aceste teorii se concentrează pe conflictele dintre grupurile sociale, cauzate de resurse economice sau culturale limitate[7]. Stephan și Cookie au combinat aceste teorii pentru a crea o teorie integrată a amenințărilor, identificând diferite tipuri de amenințări care cauzează conflicte între grupuri. Este important de menționat dacă amenințarea este reală (tangibilă) sau simbolică (intangibilă) în ceea ce privește grupul. Amenințările tangibile includ amenințări economice, politice și fizice. Amenințările intangibile se referă la amenințări la adresa identității, valorilor și credințelor grupului [8].

Teoria amenințării integrate subliniază faptul că mecanismele sociale și psihologice care stau la baza sentimentelor negative față de grupurile externe implică atât tipurile de amenințare percepute, cât și antecedentele acestora (cum ar fi atitudinile grupului)[9]. Cu toate acestea, este important să se facă distincții între tipurile de amenințări, deoarece acestea pot avea consecințe diferite. De exemplu, amenințările simbolice sunt mai predispuse să provoace emoții legate de evaluarea morală a grupului extern (cum ar fi disprețul și dezgustul), în timp ce amenințările realiste tind să provoace sentimente de nesiguranță și frustrare. În plus, percepțiile generale ale răspunsurilor emoționale negative față de amenințări scad empatia emoțională față de membrii grupului extern[10]. Aceste consecințe, împreună cu lipsa de empatie față de celălalt grup, pot crea conflicte interetnice relevante, mai ales pentru o minoritate extrem de marginalizată, cum ar fi romii din România.

Bazându-se pe teoria amenințării integrate, acest studiu examinează ipoteza că percepția amenințării poate genera atitudini negative față de grupurile externe. Studiul introduce naționalismul și identitatea etnică ca factori care pot preceda romafobia. În acest scop, se prezintă teoria și cercetările relevante cu privire la naționalism și identitatea etnică, precum și contextul studiului, inclusiv istoria relațiilor dintre minoritatea romă și populația majoritară din România.

Naționalism și identitate etnică

Naționalismul a fost definit ca o ideologie, o mișcare, un proces de construire a unui stat național și o orientare politică a unui individ[11]. În studiul actual, noțiunea de naționalism este văzută ca atitudinea unui individ care reflectă afecțiunea și sentimentul de favorabilitate față de grupul național și statul național[12]. Modelul propus de Dekker, Malova și Hoogendoorn definește atitudinea naționalismului ca o dorință de a păstra națiunea cât mai curată, fiind în primul rând rezultatul istoriei comune și al consangvinității.

Rezultatele multiplelor cercetări sugerează că naționalismul este strâns legat de experiențele istorice, care implică dreptul la autodeterminare teritorială. În țări cu diverse grupuri etnice, teoria amenințării[13] arată că minoritățile sunt percepute ca fiind amenințătoare de către majoritari, ceea ce duce la sentimente ostile[14]. De asemenea, cercetătorii au descoperit că atitudinile negative față de minoritățile etnice sunt asociate cu un naționalism puternic, dar relația poate fi și inversă[15]. Alți factori care influențează puterea și nivelurile de naționalism sunt preocupările legate de viitorul politic, economic, social și/sau cultural. Importanța acestui studiu constă în faptul că cercetările bazate pe teoria amenințării integrale arată că experiența amenințării conduce la un nivel mai ridicat de atitudini naționaliste în regiunile post-comuniste din Germania, Polonia și Republica Cehă[16].

Conceptul de identitate etnică este strâns legat de atitudinile naționale din cadrul grupului. Identitatea etnică este definită ca procesul de menținere a caracteristicilor distincte pozitive și sentimentelor asociate cu sentimentul de apartenență la grupul etnic[17]. Cercetările arată că identitatea etnică include, de asemenea, o dorință puternică de a se distinge de grupurile externe. Compararea între oameni poate avea implicații negative, chiar dezaprobatoare pentru grupurile externe, ceea ce duce la etnocentrism[18]. Însă, nu este clar modul în care identitatea etnică și naționalismul pot influența percepția amenințării și, la rândul lor, modul în care acestea se legă de sentimentele față de romi în România. Prin această cercetare, vom testa un model privind relația dintre romafobie, naționalism și identitatea etnică și modul în care această relație este mediată de percepția amenințării.

Romafobia

Romafobia este o formă de rasism, fiind aceeași cu islamofobia sau antisemitism, toate fiind în creștere în Europa. Cu toate acestea, cauzele romafobiei pot fi specifice. Desi are la bază aceleași valori rasiste, romafobia are aspecte unice.

O analiză atentă a antecedentelor sociale, culturale și psihologice ale atitudinilor anti-rome este esențială pentru a înțelege acest fenomen. Istoria romilor din Europa este marcată de respingere, excludere și persecuție, ceea ce duce la romafobia ca un factor comun al limitării oportunităților de viață și discriminării împotriva acestora[19]. Acest fenomen a atras atenția atât cercetătorilor, cât și decidenților din multe țări ale Uniunii Europene. Studiile au arătat circumstanțe precare de viață, acces limitat la asistență medicală și educație, rate ridicate de șomaj, respingere, stigmatizare și chiar profilare etnică și deportări în rândul romilor din sud-estul Europei, precum și în țările occidentale[20].

Evaluările stereotipurilor legate de romi reflectă atât o discrepantă clară în ceea ce privește statutul acestora (de exemplu, sărăcia), cât și o percepție negativă a culturii lor. Aceste percepții nefavorabile sunt influențate de comparațiile contrastive descendente[21]. Diferențele percepute în statut pot genera o percepție de amenințare economică, deoarece persoanele din grupul majoritar pot avea frică de a împărți resursele cu romii. Pe de altă parte, diferențele percepute în valori pot genera o amenințare la adresa culturii majoritare. Studiile arată că această percepție de amenințare nu depinde neapărat de competiția reală pentru resursele limitate (cum ar fi locurile de muncă și locuințele), ci mai degrabă de proporția minorității și de oportunitățile de contact[22]. Un studiu recent efectuat pe adolescenți olandezi a arătat că membrii grupului majoritar percep romii ca fiind un grup amenințător, chiar și atunci când contactul real cu aceștia este minim sau practic imposibil[23].

Reticența de a împărtăși resursele limitate cu comunitatea romă și intoleranța față de cultura acesteia reflectă un context social nesuportabil pentru relațiile inter-culturale[24]. Climatul socio-economic și ideologic actual din Europa nu este propice pentru romi[25]. În special, naționalismul în creștere a reprezentat o sursă majoră de neîncredere, amenințare percepută și evaluare negativă a minorității romilor, fie că sunt o minoritate istorică (cum ar fi în Europa de Est) sau un grup de imigranți recent (cum ar fi în Țările de Jos)[26].

Romii din România

Informațiile demografice exacte privind numărul romilor din România nu sunt disponibile datorită statutului incert al rezidenței lor (cum ar fi refugiații) și neasumării etnice (din cauza temerii de discriminare, mulți romi refuză să dezvăluie identitatea lor etnică). Cercetările arată că, pentru a-și asigura accesul la aceleași oportunități pe piața muncii și pentru a evita stigmatele negative și prejudecățile, mulți romi recurg la neasumarea identității lor etnice^[27]. Potrivit Recensământului din România din 2021, numărul romilor este de 569.467, cu aproximativ 52.000 de romi mai puțini decât la recensământul din 2011, în timp ce estimările neoficiale indică faptul că acest număr poate fi de aproape 2,5 milioane[28].

Similar altor societăți din Europa de Est, România a experimentat o instabilitate politică și economică profundă în timpul tranziției de la economia comunistă la cea capitalistă[29]. În ciuda creșterii economice, cauzate de performanța puternică a exporturilor și a unui PIB mai ridicat, populația romă din România a continuat să fie afectată de sărăcie. De fapt, în ultimul deceniu, mulți romi din România au emigrat în Europa de Vest în căutarea unei vieți mai bune[30]. Sărăcia și respingerea socială sunt considerate principalele motive pentru acest fenomen de migrație masivă[31].

Romii din România sunt cel mai mare grup minoritar etnic, împreună cu maghiaro-românii. Datorită faptului că sunt un grup atât de vizibil, romii sunt adesea asociați cu probleme sociale și economice. Educația slabă este considerată cauza principală a șomajului masiv printre romi, estimat la 48,6% în România[32]. Din cauza vulnerabilității lor, romii sunt, de asemenea, mai vulnerabili la problemele de sănătate legate de supraaglomerare, lipsa de igienă și condițiile precare de locuit[33]. Se constată că, în ciuda faptului că guvernul a implementat recent programe menite să îmbunătățească condițiile de viață pentru comunitatea romă din România, inclusiv în domeniul educației și sănătății, un procent de 25% dintre membrii acestei comunități rămân analfabeți, din cauza unei participări scăzute la procesul de învățare școlară. În plus, romii sunt adesea expuși discursurilor de ură sau atacurilor violente din partea grupurilor de dreapta[34]. Recentele expulzări masive a romilor români din unele țări vest-europene adaugă la statutul lor social negativ, făcându-i astfel un grup convenabil și ușor de identificat pentru a fi folosit ca țap ispășitor pentru problemele sociale din țara lor de origine[35].

Prejudecată generalizată sau construcție separată?

Cercetările au stabilit o asociere puternică între diferitele tipuri de prejudecăți. Dovezi empirice indică faptul că prejudecățile „generalizate” se corelează cu sentimentele negative față de diferite grupuri, inclusiv evrei, negri, albi, arabi, asiatici, precum și față de homosexuali și persoane cu tulburări de dezvoltare. De asemenea, s-a constatat că diferite grupuri pot fi supuse formelor similare de discriminare, indiferent de statutul lor, rasă, etnie sau afiliere religioasă. Această structură similară a prejudecăților a fost atribuită personalității (de exemplu, orientarea spre dominația socială sau autoritarism) sau factorilor contextuali (criza societății și etnocentrismul) și este caracterizată prin procesul de suprageneralizare sau polarizare socială[36]. Procesul de polarizare socială între un grup („noi”) și mai multe grupuri externe („ei”) poate fi accentuat prin minimalizarea diferențelor dintre grupurile minoritare. Ca urmare, aceste grupuri minoritare sunt clasificate și, cel mai probabil, percepute ca o problemă crescătoare. Această polarizare coincide cu apariția sau intensificarea xenofobiei, adică a sentimentelor negative față de minorități în general, inclusiv față de romi. Studiile ample sugerează că diferite grupuri pot fi evaluate diferit, ceea ce înseamnă că oamenii pot avea prejudecăți față de anumite grupuri etnice, dar nu față de toate. Diferențele structurale dintre tipurile de prejudecăți pot fi întruchipate prin categorii stereotipe specifice culturii sau momentului din viața unor grupuri externe, definite prin vârstă, gen, etnie, rasă, origine națională, afiliere profesională și sexuală. Unele tipuri de prejudecăți reflectă stereotipuri istorice de lungă durată, cum ar fi rasismul și antisemitismul, în timp ce altele, cum ar fi islamofobia, sunt predominant situaționale, adică frica și animozitatea față de musulmani și islam, legate de atacurile teroriste din 11 septembrie, atentatul cu bombă din Madrid din martie 2004 și atentatul din Londra din iulie 2005. Alternativ, moda poate evoca importanța etichetelor de grup prin intensificarea discursului care întărește fricile și antipatiile vechi stabilite. Studiile au arătat că evaluările stereotipe pot reflecta diferite tipuri de amenințări și pot corespunde diferitelor niveluri de frică și distanță socială față de diferite grupuri. De exemplu, în ultimile decenii, stereotipurile referitoare la evrei au fost axate pe percepția unui statut social înalt și pe teama de putere financiară și dominare[37], în vreme ce stereotipurile asociate comunității romilor se concentrează pe asocierea cu un statut social scăzut, comportament imoral și criminalitate, adică o amenințare imediată[38].

„Dacă nu ești cuminte, te dau la țigan!”, aceasta este o prejudecată specifică despre romi, care este frecvent utilizată de părinții din România pentru a „cuminți copiii”. Această practică poate fi cel mai frecvent exemplu întâlnit în societatea românească, unde putem vedea conceptul de amenințare prin intermediul prejudecății. De asemenea, există documente care atestă faptul că în trecut, românii vindeau copii nedoriți către romi, chiar și în perioada interbelică[39].

Implicații și concluzii

Desi există mulți alți factori care contribuie la atitudinile negative față de grupurile marginale, acest articol arată că naționalismul puternic și amenințările percepute joacă un rol esențial în romafobia majoritarilor, cel puțin din perspectivă teoretică. Pentru a înțelege sursa romafobiei, este necesar să extindem analiza noastră pentru a capta relațiile și procesele care au creat această fobie istorică și ce o alimentează astăzi. De aceea, trebuie să privim dincolo de etnie și rasă cauzele marginării și să examinăm modul în care acestea au fost folosite pentru a crea diferența, frica și ura. Unul dintre argumentele acestui articol este că romafobia este o moștenire a exercițiilor de construire a națiunilor și de construire a statului în Europa. Cheia pentru înțelegerea motivului pentru care romii sunt marginalizați în Europa se află în concepția noastră despre teritoriu și spațiu, precum și în procesele de construcție și întreținere a identității.

Aceste constatări sugerează intervenții viitoare care pot fi implementate în școli pentru a combate romafobia prin reducerea amenințărilor percepute, deoarece acestea sunt o cauză directă a conflictelor interetnice. Aceasta este o problemă crucială pentru toate țările din UE care au populații de romi, nu numai pentru România, și necesită acțiuni politice și practice urgente. Se pot introduce noi metode educaționale pentru a combate stereotipurile negative, pentru a reduce diferențele percepute și pentru a crește empatia emoțională față de romi. Aceste metode ar trebui să se concentreze, de asemenea, pe reducerea percepției amenințării, oferind oportunități de contact intergrup și creând o înțelegere acceptabilă a diferențelor culturale, valorilor și credințelor. La nivelul societății, eforturile de a aborda percepția amenințării ar trebui să includă mass-media ca un vector important pentru promovarea coexistenței pașnice și a normelor sociale axate pe tratament egal și acces egal la diferite tipuri de resurse.

Bibliografie

1. Alexandra Nacu, „From silent marginalization to sacrificial goat in the spotlight? A brief case study of France’s Roma policy”, Journal of Ethnic and Migration Studies, (2012).
2. Amy J.C. Cuddy, Susan T. Fiske și Peter Glick, „Warmth and competence as universal dimensions of social perception: The stereotype content model and BIAS map”, (In M. P. Zanna (Ed.), Advances in experimental social psychology, New York: Academic Press, 2008), 61-149.
3. Andrea Reupert și Stuart Woodcock, „Success and Near Misses: Pre-Service Teachers’ Use, Confidence and Success in Various Classroom Management Strategies” (Teaching and Teacher Education, 2010), 1261-1268, http://dx.doi.org/10.1016/j.tate.2010.03.003
4. Bistra-Beatrix Volgyi, „Ethno-nationalism in the Democratic Transition in Bulgaria: Political Pluralism as an Effective Remedy for Ethnic Conflict. Post-Communist Studies Programme Research Paper Series 003”, (York University, (2007).
5. Blake M. Riek, Eric W. Mania, Samuel L. Gaertner, „Intergroup threat and intergroup attitudes: a meta-analytic review”. (Journal of Personality and Social Psychology, 2006).
6. Craig J. Calhoun. „Nationalism”, (University of Minnesota Press, Political Science, 1997), 84.
7. David O. Sears și Tom Jessor, „White racial political attitudes: the role of white racism”, (Social Science Quarterly, Published By: University of Texas Press, 1996), 751-759.
8. Fundatia Soros, „Rromii in Romania, Bulgaria, Italia si Spania intre incluziune sociala si migratie”, (2011). Accesat: 21.01.2023 http://www.soros.ro/en/publicatii.php
9. Fundatia Soros, „Rromii in Romania, Bulgaria, Italia si Spania intre incluziune sociala si migratie, 2011”, accesat: 21.02.2023 http://www.soros.ro/en/publicatii.php
10. Henk Dekker, Darina Malová and Sander Hoogendoorn, „Nationalism and its explanations”, (Political psychology, 2003).
11. Hilde Weiss, „A Transnational Comparison of Nationalism in Austria, the Czech Republic, Slovakia, Hungary and Poland”, Journal of Political Psychology, Published By: International Society of Political Psychology, (2003), 377-401. https://www.jstor.org/stable/3792355
12. Icek Ajzen și Martin Fishbein, „Understanding attitudes and predicting social behavior. Englewood Cliffs”, (NJ: Prentice Hall, 1980).
13. James Fishkin, „Roma policies in Bulgaria”, ( Stanford University Press, 2007).
14. Jessica Phillips, „Romania’s education system: an overview of how communism has influenced current issues and programs”, Liberty University Senior Papers, (2010), Accesat: 21.01.2023. http://digitalcommons.liberty.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1195&context=honors
15. John B. McConahay, „Self-interest versus racial attitudes as correlates of anti-bus attitudes in Louisville: are buses or blacks the problem?”, (Political Journal, Published By: The University of Chicago Press 1982), 692-720.
16. Kinder, D. R., & Sears, D. O. „Prejudice and politics: Symbolic racism versus racial threats to the good life”, Journal of Personality and Social Psychology, (1981), 414–431. https://doi.org/10.1037/0022-3514.40.3.414
17. Klaus Boehnke, Angela Kindervater, Dirk Baier, Susanne Rippl, „Social change as a source of macrosocial stress: Does it enhance nationalistic attitudes? A cross-cultural study of effects of the EU eastern enlargement”, (European Societies 9(1):65-90, 2007), DOI: 10.1080/14616690601079440.
18. Kleinpenning Gerard și Hagendoorn Louk, „Forms of racism and the cumulative dimension of ethnic attitudes”, Social Psychology Quarterly, (1993), 21–36. https://doi.org/10.2307/2786643
19. Mihaela Mihailescu, „Dampening the powder keg: understanding inter-ethnic cooperation in post-communist Romania (1990-1996)”, (Nationalism and ethnic politics, 2005).
20. Miklos Biro, Snežana Smederevac, Snezana Tovilovic, „Socio-economic and cultural factors affecting poor school performance of Roma children”, (Psychologija, 2009).
21. Nando Sigona and Nidhi Trehan, „Roma politics in contemporary Europe: poverty, ethnic mobilization and neoliberalist order”, (Basingstoke: MacMillan Palgrave, 2009), 485 – 489.
22. Nando Sigona, “Locating ‘The Gypsy Problem’. The Roma in Italy: Stereotyping, Labelling and ‘Nomad Camps’”, Journal of Ethnic and Migration Studies, (2005), 741–56. https://doi.org/10.1080/13691830500109969.
23. Nicolăescu-Plopşor, „Oltenia. Documente. Cercetări. Culegeri. Cartea II”, (Arhivele Statului. Direcțiunea Regională Craiova, 1941), 188.
24. Òscar Prieto-Flores, „Canonical Assimilation Theory explains the case of Rome? Some evidence from Central and Eastern Europe”, (Ethnic and Racial Studies, 2009).
25. Phinney Jean și Ong Anthony, „Conceptualizing and measuring ethnic identity: current status and future directions”, Journal of Counseling Psychology, (2007), 271–281. https://doi.org/10.1037/0022-0167.54.3.271
26. Radosveta Dimitrova, Carmen Buzea, Vanja Ljujic, Venzislav Jordanov, „The influence of nationalism and national identity on well-being of Bulgarian and Romanian youth”, (Studia Universitatis Babes-Bolyai Sociologia LVIII, 2013).
27. Rupert Wolfe-Murray, „Is there Room for „Roma” and „Romanian”, The Guardian, (2010), accesat: 21.01.2023, https://www.theguardian.com/commentisfree/2010/dec/08/roma-romanian-name.
28. Vanja Ljujic, Paul Vedder, Henk Dekker și Mitch van Geel, „Romaphobia: A unique phenomenon?”, (Publication: Romani Studies, Volume 22, Number 2, 2012), https://doi.org/10.3828/rs.2012.8
29. Vesselin Dimitrov, „The search for a homogeneous nation: the assimilation of the Turkish minority in Bulgaria, 1984-1985”. Raport al Centrului European pentru Problemele Minorităților (ECMI), (Flensburg, Germany: ECMI, 2000).
30. Walter G. Stephan și W.S. Cookie, „An integrated theory of threat bias. In S. Oskamp (Ed.), Reducing prejudice and discrimination Hillsdale”, (NJ: Lawrence Erlbaum, 2000), 23-46.
31. Yaron Matras, „Roma migration in the post-communist era: its historical and political significance”, (Cambridge Review of International Affairs, 2000), 32 – 50.

NOTE

^[1] Comisia Europeană, „A Renewed Framework for European Cooperation in the Youth Field (2010-2018).” Acesat: 21.01.2023 http://ec.europa.eu/youth/policy/eu-youth-strategy_en.htm

^[2] Vanja Ljujic, Paul Vedder, Henk Dekker, Mitch Geel, „Romaphobia among Serbian adolescents: The role of national attitudes in group and perceived threat”, (International Journal of Psychology, 2012b), 352-362.

^[3] Radosveta Dimitrova, Carmen Buzea, Vanja Ljujic, Venzislav Jordanov, „The influence of nationalism and national identity on well-being of Bulgarian and Romanian youth”, (Studia Universitatis Babes-Bolyai Sociologia LVIII, 2013).

^[4] Bistra-Beatrix Volgyi, „Ethno-nationalism in the Democratic Transition in Bulgaria: Political Pluralism as an Effective Remedy for Ethnic Conflict. Post-Communist Studies Programme Research Paper Series 003”, (York University, (2007).

^[5] Vesselin Dimitrov, „The search for a homogeneous nation: the assimilation of the Turkish minority in Bulgaria, 1984-1985”. Raport al Centrului European pentru Problemele Minorităților (ECMI), (Flensburg, Germany: ECMI, 2000).

^[6] Mihaela Mihailescu, „Dampening the powder keg: understanding inter-ethnic cooperation in post-communist Romania (1990-1996)”, (Nationalism and ethnic politics, 2005).

^[7] Kinder, D. R., & Sears, D. O. „Prejudice and politics: Symbolic racism versus racial threats to the good life”, Journal of Personality and Social Psychology, (1981), 414–431. https://doi.org/10.1037/0022-3514.40.3.414

^[8] John B. McConahay, „Self-interest versus racial attitudes as correlates of anti-bus attitudes in Louisville: are buses or blacks the problem?”, (Political Journal, Published By: The University of Chicago Press 1982), 692-720.

^[9] Blake M. Riek, Eric W. Mania, Samuel L. Gaertner, „Intergroup threat and intergroup attitudes: a meta-analytic review”. (Journal of Personality and Social Psychology, 2006).

^[10] Walter G. Stephan și W.S. Cookie, „An integrated theory of threat bias. In S. Oskamp (Ed.), Reducing prejudice and discrimination Hillsdale”, (NJ: Lawrence Erlbaum, 2000), 23-46.

^[11] Henk Dekker, Darina Malová and Sander Hoogendoorn, „Nationalism and its explanations”, (Political psychology, 2003).

^[12] Icek Ajzen și Martin Fishbein, „Understanding attitudes and predicting social behavior. Englewood Cliffs”, (NJ: Prentice Hall, 1980).

^[13] David O. Sears și Tom Jessor, „White racial political attitudes: the role of white racism”, (Social Science Quarterly, Published By: University of Texas Press, 1996), 751-759.

^[14] Stephan și Cookie, „An integrated theory”, 23 – 46.

^[15] Kleinpenning Gerard și Hagendoorn Louk, „Forms of racism and the cumulative dimension of ethnic attitudes”, Social Psychology Quarterly, (1993), 21–36. https://doi.org/10.2307/2786643

^[16] Klaus Boehnke, Angela Kindervater, Dirk Baier, Susanne Rippl, „Social change as a source of macrosocial stress: Does it enhance nationalistic attitudes? A cross-cultural study of effects of the EU eastern enlargement”, (European Societies 9(1):65-90, 2007), DOI: 10.1080/14616690601079440.

^[17] Phinney Jean și Ong Anthony, „Conceptualizing and measuring ethnic identity: current status and future directions”, Journal of Counseling Psychology, (2007), 271–281. https://doi.org/10.1037/0022-0167.54.3.271

^[18] Hilde Weiss, „A Transnational Comparison of Nationalism in Austria, the Czech Republic, Slovakia, Hungary and Poland”, Journal of Political Psychology, Published By: International Society of Political Psychology, (2003), 377-401. https://www.jstor.org/stable/3792355

^[19] Ljujic, Vedder, Dekker, Geel, „Romaphobia among”, 352-362.

^[20] Miklos Biro, Snežana Smederevac, Snezana Tovilovic, „Socio-economic and cultural factors affecting poor school performance of Roma children”, (Psychologija, 2009).

^[21] Ljujic, Vedder, Dekker, Geel, „Romaphobia among” 352-362.

^[22] Nando Sigona, “Locating ‘The Gypsy Problem’. The Roma in Italy: Stereotyping, Labelling and ‘Nomad Camps’”, Journal of Ethnic and Migration Studies, (2005), 741–56. https://doi.org/10.1080/13691830500109969.

^[23] Ljujic, Vedder, Dekker, Geel, „Romaphobia among” 352-362.

^[24] Jessica Phillips, „Romania’s education system: an overview of how communism has influenced current issues and programs”, Liberty University Senior Papers, (2010), Accesat: 21.01.2023. http://digitalcommons.liberty.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1195&context=honors.

^[25] Òscar Prieto-Flores, „Canonical Assimilation Theory explains the case of Rome? Some evidence from Central and Eastern Europe”, (Ethnic and Racial Studies, 2009).

^[26] Ljujic, Vedder, Dekker, Geel, „Romaphobia among” 352-362.

^[27] Prieto-Flores, „Canonical Assimilation”.

^[28] Fundatia Soros, „Rromii in Romania, Bulgaria, Italia si Spania intre incluziune sociala si migratie”, (2011). Accesat: 21.01.2023 http://www.soros.ro/en/publicatii.php

^[29] James Fishkin, „Roma policies in Bulgaria”, ( Stanford University Press, 2007).

^[30] Yaron Matras, „Roma migration in the post-communist era: its historical and political significance”, (Cambridge Review of International Affairs, 2000), 32 – 50.

^[31] Nando Sigona and Nidhi Trehan, „Roma politics in contemporary Europe: poverty, ethnic mobilization and neoliberalist order”, (Basingstoke: MacMillan Palgrave, 2009), 485 – 489.

^[32] Fundatia Soros, „Rromii in Romania, Bulgaria, Italia si Spania intre incluziune sociala si migratie, 2011”, accesat: 21.02.2023 http://www.soros.ro/en/publicatii.php

^[33] Fishkin, „Roma policies”. (2007)

^[34] Rupert Wolfe-Murray, „Is there Room for „Roma” and „Romanian”, The Guardian, (2010), accesat: 21.01.2023, https://www.theguardian.com/commentisfree/2010/dec/08/roma-romanian-name.

^[35] Alexandra Nacu, „From silent marginalization to sacrificial goat in the spotlight? A brief case study of France’s Roma policy”, Journal of Ethnic and Migration Studies, (2012).

^[36] Amy J.C. Cuddy, Susan T. Fiske și Peter Glick, „Warmth and competence as universal dimensions of social perception: The stereotype content model and BIAS map”, (In M. P. Zanna (Ed.), Advances in experimental social psychology, New York: Academic Press, 2008), 61-149.

^[37] Vanja Ljujic, Paul Vedder, Henk Dekker și Mitch van Geel, „Romaphobia: A unique phenomenon?”, (Publication: Romani Studies, Volume 22, Number 2, 2012), https://doi.org/10.3828/rs.2012.8

^[38] Andrea Reupert și Stuart Woodcock, „Success and Near Misses: Pre-Service Teachers’ Use, Confidence and Success in Various Classroom Management Strategies” (Teaching and Teacher Education, 2010), 1261-1268, http://dx.doi.org/10.1016/j.tate.2010.03.003

^[39] Nicolăescu-Plopşor, „Oltenia. Documente. Cercetări. Culegeri. Cartea II”, (Arhivele Statului. Direcțiunea Regională Craiova, 1941), 188.