Atât magia cât și psihoterapia, ca practici de vindecare, le putem percepe, într-o primă fază, ca pe niște oferte de servicii, la o anumită cerere. Plecând de la premisa că orice ofertă este succesoarea unei eventuale cereri, putem admite că, atât practicile magice cât și psihoterapia, vin ca răspuns a unor nevoi ale oamenilor, mai mult sau mai puțin conștientizate dar, totuși, manifestate.

În cele ce urmează ne propunem, pe de-o parte, să evidențiem rolul și contribuțiile femeilor rome în păstrarea sănătății psihice și emoționale dar și a stării de bine a indivizilor unei societăți pre-psihoterapie (când doar preotul comunității putea răspunde, oarecum, acestei nevoi firești a omului de a influența/controla lucrurile aparent inexplicabile și incontrolabile care îi influențează viața), dar și contemporană psihoterapiei iar, pe de altă parte, ne propunem, în cele ce urmează, să facem o scurtă paralelă între modul de abordare și soluții propuse, în magie și în psihoterapie.

Înainte de a începe am dori să subliniem că practicile magice nu sunt «inventate» și uzate doar de către romi, ele au existat/există aproape în fiecare cultură, la nivel planetar, însă, așa cum au circulat stereotipurile, în general, și acest stereotip s-a propagat de-a lungul veacurilor în spații și culturi diferite. E drept că și acest stereotip poate trece în categoria celor pozitive, mai ales că aducea un soi de legitimitate romilor ce practicau magia. Desigur că putem intui și latura practică pe care s-a construit acest stereotip, dacă luăm în calcul că romii au fost cel puțin percepuți ca străini absoluți, misterioși și exotici, ce garantau confidențialitatea prin însăși modul lor de viață nomad. Așadar, un străin care era capabil să îți «ghicească/citească» trecutul devenea credibil în prezicerea viitorului și, în plus, mai era și confident.

Argumentarea temei

În secolul XXI, când principiul prezumției de nevinovăție este mai aplicabil ca niciodată, romii par să ducă o luptă de gherilă în demonstrarea nevinovăției la «acuzele aduse de stereotipuri și prejudecăți», există un curent în acest sens în rândul societății civile rome, și nu numai, care își propune să combată stereotipurile și prejudecățile despre romi dar și atitudinile colonialiste în cercetare și documentare[1].

Așadar, consultând o parte a literaturii de specialitate despre magia la romi am constatat că această practică a prezicerii viitorului era/este atribuită preponderent romilor sub o abordare, aparent, etnologică dar plină de esențialism, stereotipuri și prejudecăți, ba chiar, uneori, ca o formă de excrocherie.

Prin acesta anchetă îmi propun să colectez date atât de la ghicitoare (drabarnia) cât și de la un psihoterapeut, pentru a expune, într-o manieră cât mai obiectivă, valențele actuale ale acestor practici.

Metodologie și calendar

14.05. 2021 – Instrumentul pentru colectarea datelor

Întrucât se dorește a fi un studiu comparativ între practica de magie și cea de psihoterapie, a fost nevoie de crearea unui ghid de interviu structurat în așa fel încât datele colectate pe diversele teme ale subiectului abordat să poată fi comparate.

Acest ghid de interviu a fost aplicat la două ghicitoare și un psihoterapeut (vezi anexa), conține un număr de 10 întrebări deschise care au permis atât structurarea discuției cat și analiza ei.

15.05. 2021 – Identificarea respondenților și obținerea acordului pentru a fi chestionați.

În Romania, acest subiect al magiei și al ghicitului este unul tabu, sancționat de societate prin marginalizare și blamare, dar și de către instituțiile statului, intrând sub incidenta legii ca infracțiune de « abuz de încredere»[2], pedepsindu-se cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă, dar și ca înșelăciune[3] pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

În acest context, persoanele care practică magia, acceptă cu greu să se lase filmate sau fotografiate, însă beneficiind de statutul de rom al comunității lor, am reușit să obțin acordul de la două ghicitoare de a înregistra audio interviul despre practica magiei (numele lor va fi întâlnit în această anchetă ca fiind Luminița și cea de a doua, Denisa), în schimb, pentru aceste două doamne, nu am avut acordul de a înregistra video sau a face poze. De asemenea, am obținut acordul de a înregistra audio-video dar și de a face poze unei sesiuni de ghicit, cu doamna Crăciun Floarea.

17.05. 2021 – Prima înregistrare audio

Interviul a fost dat de Luminița, în vârstă de 60 de ani, femeie romă aparținând comunității de romi argintari din Țăndărei județul Ialomița, România. Interviul a durat o oră și 7 minute și a fost realizat în interiorul locuinței acesteia cu un reportofon (reportofon audio digital LS-P1).

18.05. 2021 – A doua înregistrare audio

Interviul a fost dat de Denisa, în vârstă de 47 de ani, femeie romă aparținând comunității de romi vătrași din Țăndărei, județul Ialomița, România. Interviul a durat 20 minute și a fost realizat în interiorul locuinței acesteia cu un reportofon (reportofon audio digital LS-P1).

19.05. 2021 – Înregistrarea video a sesiunii de ghicit.

Protagonista filmării este Crăciun Floarea în vârsta de 82 de ani, femeie romă din comunitatea de romi argintari din București. Clienta care a beneficiat de serviciul doamnei Crăciun se numește Eva, are 44 de ani și nu se cunoștea în niciun fel cu doamna Crăciun înaintea sesiunii. Întreaga sesiune a fost filmată audio-video cu o cameră profesională (Nikon Coolpix L120) și înregistrată audio cu un reportofon (reportofon audio digital LS-P1).

20.05. 2021 – înregistrare audio psihoterapeut.

Interviul a fost dat de doamna psiholog Irina Dinescu în vârstă de 38 de ani din București, fiica unui celebru scriitor român – Mircea Dinescu, absolventă de studii superioare în filozofie și apoi psihoterapie.

Pentru selectarea acestui respondent nu am ținut cont de un criteriu anume, ci doar de disponibilitatea unui psihoterapeut de a ne vorbi despre acest subiect. Interviul a durat 52 de minute și a fost realizat la cabinetul acesteia cu un reportofon (reportofon audio digital LS-P1),

Analiza și interpretarea datelor

Pentru a mă asigura că analiza și interpretarea datelor vor fi decodate în același cadru de referință în care autorul le-a evidențiat, voi prezenta mai întâi un preambul prin care voi descrie așa cum este perceput, în accepțiunea noastră, rolul magiei.

Preambul

Magia este un concept foarte vechi întâlnit în mai toate culturile lumii, și încă actual în zone rurale dar nu numai, rămas bine conservat în folclor, iar cele mai relevante urme ale practicilor magice se regăsesc în superstiții plus în multele legende cu personaje cu puteri magice/supranaturale. Cu alte cuvinte, magia este mai vizibilă și tolerată la stadiul acesta, sus amintit, căci practicile concrete de magie par a fi un subiect tabu chiar și pentru cei care o practică sau beneficiază de ea.

Ceea ce ne-a atras atenția și ne-a determinat să începem această anchetă este că tot mai des am întâlnit termenii de magie – vrăjitorie asociați cu imaginea unor femei rome care se ocupă de astfel de practici^[4]. Atunci ne-am întrebat dacă magia și vrăjitoria totuși au existat sau mai există, de ce este, în general, asociată cu o anumită categorie etnică? Să fie oare adevărat sau este doar o etichetă atribuită lor? O excrocherie sau un serviciu specializat? Este doar o afacere profitabilă sau o înzestrare, o binecuvântare a celui ce are capacitatea să o practice? Aceste întrebări stau la baza motivării temei alese. Pentru aceste întrebări, dar și altele conexe, sperăm să găsim răspunsuri logice, imparțiale, plauzibile și, nu în ultimul rând, bine argumentate, răspunsuri rezultate din analiza și interpretarea interviurilor obținute.

Ignorând inițial abordarea dihotomică, adevăr-neadevăr a practicilor magice, având în vedere propagarea în timp (milenară) și spațiu (planetară) a urmelor acestui fenomen, considerăm că și numai pentru aceasta, merită să i se acorde o importanță demnă de o cercetare academică, poate chiar cu însemnătate științifică. Fiind un subiect tabu, aparent cunoscut superficial de toată lumea, totuși se vorbește despre el foarte puțin. Mai mult decât atât, considerăm că magia este și un fenomen solicitat și practicat de un număr suficient de mare de oameni încât acesta să merite a fi cercetat și documentat serios. Considerăm că și subiectele de acest gen trebuie cercetate și prezentate într-un mod academic, logic și bine documentat, în virtutea receptivității cercetătorului la fenomenele manifestate de mase, dincolo de preferințele sale subiective.

Oamenii, în general, dacă nu au acces la o bază descriptivă documentată despre un asemenea subiect, au tendința să îl catalogheze și să îl perceapă într-o manieră personală, reducțională, simplistă, subiectivă și, nu în ultimul rând, bănuind/presupunând.

Vă propunem să abandonăm pentru moment subiectul nostru central – magia și romii – și să mergem mai în amonte, și anume la magie, în ansamblu ei, așa cum a fost ea creionată în decursul timpului de către oameni care și-au dedicat o parte din viață studiind-o, oameni care făceau parte din trei categorii profesionale distincte și influente și care aveau cu totul alte interese și abordări.

Aici ne vom referi la magia practicată doar în Europa, conștienți fiind ca fiecare zonă a globului avea tradiția ei magică, amerindienii, africanii, caraibienii, tibetanii, asiaticii etc. Pentru că toate acestea ne vor ajuta să înțelegem magia în general, ca apoi să ne îndreptăm atenția în particular spre magia romilor, făcând astfel și o paralelă între magia globală, practicată în afara comunităților de romi și cea practicată de către romi.

Pentru a înțelege în linii mari procesul spiritual evolutiv al omenirii, trebuie să ne întoarcem mult în timp, când oamenii ajunși la un anumit nivel de satisfacere a nevoilor primitive, au adoptat și preocupări mentale, privind cu atenție în jur. Cercetând și experimentând, au catalogat natura ca având la bază cele patru elemente primare, pământul, aerul, apa și focul. Și, prin corecta asociere, ele se amplifică dar se și anulează. Deci nașterea dorinței pentru un oarecare control din partea omului era inevitabilă, conștient fiind că tot ce există în jur are în componența sa unul dintre ele.

Așa au învățat despre puterea și influența elementelor primare asupra vieții de zi cu zi, despre proprietățile vindecătoare ale plantelor, ale cristalelor, despre importanța apei și a metalelor; practic un început al medicinei alternative de azi. Apoi au devenit interesați de cer, descoperind planetele sistemului solar, ciclul lor și influențele directe ale acestora asupra omenirii dând naștere astrologiei ca baza a zodiilor. În acest fel au admis că Universul și tot ce există în jurul lor au un sâmbure de viață și conștiință proprie, care există într-o armonie și echilibru primordial. Dintr-o dorință naturală de a simplifica informația din jurul său pănă la un nivel facil de înțeles, omul și-a creat o grilă dihotomică de clasificare și evaluare a tuturor factorilor care îi influențau viața în mod direct sau indirect.

Au conștientizat că tot ce li se întâmplă nu stă în totalitate în puterea lor de a decide și de a avea control total asupra a tot și toate; de aici probabil a pornit și frica de moarte, hrănită fiind și de frica de necunoscut, de Univers și implicit de tot ce nu-și puteau explica și controla. Unii au transformat aceste frici în negociere, căutând ajutor în exteriorul lor, dând naștere venerației, atribuind astfel Necunoscutului nume diverse ca cel al zeităților cu puteri supranaturale, făcându-le astfel responsabile de soarta individuală sau colectivă a omenirii, aducându-le jertfe în schimbul ajutorului lor, rugându-le și implorându-le pentru anumite favoruri. Alții însă, au văzut altfel lucrurile și au continuat să caute în interiorul lor, învățând să folosească aceste legături în favoarea lor sau a altora ca simplă prestare de servicii, conștientizând că, comunicarea poate fi realizată atât pe verticală (om – zeități) cât și pe orizontală (de la om la om cât și de la om la mediu înconjurător), cu scop pozitiv-creativ cât și negativ-distructiv, prin directa interacțiune în certe momente și condiții. În acest mod, au dat viață unor doctrine și concepte care nu erau la îndemâna oricui, închizându-se în cercuri restrânse de inițiați, creând un sistem de valori și simboluri, un set de reguli și norme care să nu fie accesibile celorlalți, iar, pentru a transmite mai departe ceea ce considerau ei sacru și divin, au creat ritualurile și limbaje diferite.

Cu trecerea timpului aceste doua categorii s-au definit din ce în ce mai mult, distanțându-se într-atât încât, treptat, au intrat în conflict, încercând să se elimine una pe alta – una urmând calea venerației și a diferitelor forme de religie, iar cealaltă, luând numele de lumea ocultă, vrăjitori, magi.

B. Malinowski (1943) susține că magia, religia și știința au coexistat întotdeauna, distincte dar unite de rețele de relații reciproce. Actul magic a fost, pentru Malinowski, expresia simbolică a unei dorințe, complet deconectată de relația cauză-efect, dar de care totuși se ține cont.

Despre subiectele – magie, magi, vrăjitori/vrăjitoare – s-a scris enorm de mult, de la texte ermetice și neoplatonice și înfloritoarea perioadă a Renașterii, continuând până astăzi, referindu-ne în acest caz doar la Europa. Dar magia are rădăcini extrem de vechi în culturile tuturor popoarelor, fiind prezentă în toate colțurile lumii. Pe parcursul documentării, am remarcat două situații contradictorii și anume că, atât folclorul, cât și miturile și legendele din întreaga lume, înfățișau oameni cu diferite abilități paranormale, oameni care puteau face magie. Indiferent dacă aceste haruri erau obținute de la Zei, de la Dumnezeu, de la Diavol sau din altă sursă, ei erau percepuți ca personaje marcante. Însă istoria ne-a arătat că, pe tot parcursul său, aceștia nu au fost deloc tolerați și încurajați ba, din contră, (vezi Inchiziția). Până și religiile recunosc oameni cu asemenea puteri, numindu-i sfinți sau profeți ai lui Dumnezeu, dar, în mod paradoxal, există o adevărată respingere pentru așa-numiții vrăjitori/vrăjitoare. Mersul la ghicitoare sau la vrăjitoare este condamnat de Biserică. Una dintre principalele întrebări puse de preot unui enoriaș care se spovedește se referă la apelarea la aceste practici. Persoanele care au fost la ghicitoare sau la vrăjitoare primesc canon sau nu pot fi împărtășite.

Levitic 20,6 „Dacă cineva se duce la ghicitori și cititori în stele,(…), îmi voi întoarce fața împotriva omului aceluia și-l voi nimici din poporul lui.”

Este cel puțin paradoxal acest extras din biblie, dacă luăm în considerare faptul că magii au urmărit o stea până la Bethleem.

Levitic 20,27 „Dacă un bărbat sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre.” (mai vezi și : Deuteronom 18:9-13 ; Galateni 5:19-21) ;

În schimb, oamenii de știință și filozofii s-au arătat ceva mai prietenoși cu ideea de magie.

Inventatorul și fizicianul Nicola Tesla (1856-1943), prin munca și efortul său de a aduce lumii noi invenții, introduce termeni noi vorbind prin prisma fizicii despre energii nedenumite anterior, explicând legătura dintre ele, definindu-le și chiar folosindu-le. “If you want to find the secrets of the universe, think în terms of energy, frequency and vibration.”

James Frazer (1894), antropolog cultural și social, teolog și magistrat scoțian spune că magia ar avea în comun cu știința faptul că amândouă se bazează pe credința în ordine, ca principiu fundamental al tuturor lucrurilor, dar ordinea presupusă de magie este cu totul diferită de cea care formează legea științei.

Magia pre psihoterapie din spațiul românesc (circa 500 de ani înaintea psihoterapiei și doar vreo 30 comuni) a reprezentat o alternativă pentru tratarea unor suferințe ale oamenilor de care doar biserica se ocupa într-o oarecare măsură, deși, conform datelor colectate, au existat situații când preoții sau chiar doctorii trimiteau către ghicitoare oameni cu diferite probleme – exista o expresie în limba română, în acest sens : ‚Ia-o prin babe’ ; de asemenea, unele ghicitoare practicau și medicina naturistă, cunoștințe transmise de la o generație la alta.

Conform datelor colectate, atât ghicitul cât și psihoterapia sunt servicii menite să amelioreze viața omului, ele abordează o paletă largă de probleme ale omului, cu precizarea că toate problemele abordate de psihoterapeut sunt abordate și de ghicitoare dar nu și viceversa.

Nu există un profil, o tipologie de om care să fie predictibil pentru apelarea la magie sau psihoterapie, fie că luăm în calcul statutul social, fie studiile potențialilor clienți.

Magia și psihoterapia, conform datelor colectate, par să aibă cel puțin cinci lucruri în comun: 1 Talking cure; 2 Tratarea/ ameliorarea suferinței; 3 Gânditul în sens rațional poate fi de-a dreptul contra-productiv; 4 Persoanele care vin către aceste servicii sunt persoane care aleg să se implice pentru a-și schimba destinul și pun în planul doi Divinul (dacă chiar au un loc pentru divin); 5 Lucrul cu afectul, cu emoțiile, prin eliberarea de sub rațiunea oprimantă. Însă mult mai multe sunt cele ce le diferențiază.

Pentru a sintetiza aceste diferențe identificate în datele colectate, vă expunem tabelul de mai jos:

În loc de concluzii

În ciuda reputației negative sau exotice atribuită practicilor magice și practicanților acestora, avem o situație de facto care s-ar putea rezuma altfel:

• Un anumit procent al populației a apelat la aceste servicii (deși aveau și alte variante) dintr-o nevoie ce își are rădăcini adânci în istoricul nevoilor omului modern, nevoie documentată ca fiind naturală și normală (magia servește o funcție psihologică, prin reducerea incertitudinii și creșterea încrederii);
• Între anii 1800-1900 a fost o adevărată explozie de cercetare a magiei, a artei divinației în totalitatea componentelor sale în Europa. Dr.Gerard Encausse, Guillaume Postel, Court de Gébelin, Etteila, Eliphas Levi, și J. A. Vaillant sunt poate cei mai importanți intelectuali francezi care s-au ocupat de acest subiect, iar în lucrările lor deseori sunt amintiți și romii, ca purtători ai vechii științe oculte.
• Romii au fost cel puțin percepuți ca străini absoluți, misterioși și exotici, ce garantau confidențialitatea prin însăși modul lor de viată nomad.
• Nici romii nu erau străini de ceea ce însemna cultul și practica magiei (migrația lor a început dintr-o cultură, cea indiană, în care au fost scrise vedele, între anii 2500 și 600, î.Hr. – Radhakrishnan, vede ce aveau o anume componentă specifică ocultă Atharva-Veda (vraji magice), (atharvahgirasah – farmece sfinte, binecuvântări și mai târziu farmece vrăjitorești pentru iubire, prosperitate, căsătorie, legări și dezlegări, exorcizări și eliberări de demoni).
• Într-o societate post sclavie în care meseriile erau transmise de la o generație la alta iar fiecare familie/neam avea o meserie specifică, atribuirea acestei meserii de ghicitor/vrăjitor romilor a fost mai mult decât inevitabilă.

Având în vedere aceste situații prezentate, considerăm că practica magiei executată de către romi pentru populația majoritara, poate fi percepută ca oricare alt serviciu, venit ca o mană cerească (daca nu cumva, expresia este blasfemică) pe o piață a muncii unde, pentru acest serviciu, fără romi, ar fi fost, probabil, mult prea mare decalajul dintre cererea mare și oferta redusă.

Bibliografie

Buckland, Raymond. Buckland’s Complete Book of Witchcraft. 2nd edition. Llewellyn Publications, 2010.

Carmona, Sarah. „Decolonizing the Arts”. Critical Romani Studies 1 (2019): 144–67.

Cooper, Patrinella. Gypsy Magic: The Romany Book of Charms, Herbs and Fortune-Telling. Rider Books, 2001.

Lecouteux, Claude. Dictionary of Gypsy Mythology: Charms, Rites, and Magical Traditions of the Roma. Illustrated edition. Rochester, Vermont: Inner Traditions, 2018.

Leland, Charles Godfrey. Gypsy Sorcery and Fortune Telling 1891. CreateSpace Independent Publishing Platform, 2017.

Tomenko, Nataliia. „Representation of Roma Female as Fortuneteller În Mass Culture”. Södertörn University, 2022.

Anexă

Ghid de interviu pentru ghicitoare și psihoterapeut.

1. Cat de mult crezi ca ii ajutai pe oamenii care apelau la serviciile tale?
2. Cu ce tipuri de probleme vin oamenii la dumneavoastră?
3. Cam cate ore trebuie sa petreceți face to face cu un client pentru găsirea unor prime soluții?
4. Exista anumite tipologii de oameni care apelează la dumneavoastră ?
5. Sunt anumite butoane pe care trebuie sa apăsați ca să vă dați seama ce problema are omul din fata dvs.?
6. Inteligenta omului din fata dvs. influențează caracteristicile serviciului dvs. ?
7. Credeți că magia și psihoterapia au concurat sau concurează pe aceeași piață?
8. Cum credeți că oamenii puteau plasa responsabilitatea și autoritatea către o persoana aparținând unui grup perceput mult inferior majoritarilor ?
9. Ce părere aveți despre psihoterapeuți ? (întrebare pentru ghicitoare)
10. Ce părere aveți despre ghicitoare ? (întrebare pentru psihoterapeut)

NOTE

^[1] vezi Critical Romani Studies

^[2] Codul Penal Art. 238 Abuzul de încredere

^[3] Codul Penal Art. 244 Înșelăciune

^[4] Nataliia Tomenko 2019, Representation of Roma Female as Fortuneteller în Mass Culture
Sarah Carmona 2018, Decolonizing the Arts: A Genealogy of Romani Stereotypes în the Louvre and Prado Collections